În domeniul sănătății, care ocupă un loc central în atenția publică peste tot în lume acum în timpul pandemiei, suntem adesea confruntați cu disparități și inechități de îngrijire. Când accentul medicinei este pus doar pe vindecarea trupului, Biserica ne reamintește că boala poate fi adesea provocată de lipsa accesului la resurse materiale în societatea noastră. Deși Scriptura este plină de imagini ale abundenței la masa banchetului la care toți sunt bineveniți, realitatea din lumea noastră este că oamenii rareori experimentează acel nivel de egalitate între ei.
Fiind conștientă de aceste disparități din lumea contemporană axată pe influențe cu nuanțe sociale şi politice, Biserica promovează comuniunea ca un simbol al unității la masa Domnului. Sfânta Împărtășanie este culmea acestei uniri spirituale. Având în vedere acest lucru, fiecare întâlnire dintre reprezentanții Bisericii şi lume este o oportunitate de a crește conștientizarea acelei dorințe de a fi o familie umană, care se bucură când se adună împreună, în centru avându-L pe Dumnezeu. Unitatea este între semeni, dar în principal cu Dumnezeu Însuși, ai cărui copii spirituali noi toți suntem. Un furnizor de servicii medicale conștient de aceste disparități moștenite, include setea de dreptate și unitate în planul de îngrijire. Clerul care ori este angajat al instituției medicale, ori este venit din comunitate ca să se îngrijească de credincioșii săi din parohie, poate fi un exemplu de viață comunitară pentru toți.
Venirea la masa altarului pentru a primi Sfânta Împărtășanie pentru un catolic este sursa care oferă hrană și încurajare prin o viață trăită prin har. Patul de spital se poate transforma într-o masă de altar. Atât de important este acest sacrament al Euharistiei, încât este combinat în ultimele trei sacramente pe care un catolic le-ar primi la sfârșitul vieții. Cunoscut în mod tradițional drept ultimele rituri, un preot conferă catolicului pe moarte ultima Sfântă Împărtășanie pe care o va primi pe pământ, cunoscută şi sub numele de Viatic, împreună cu mărturisirea și cu ungerea bolnavilor. Adesea, în cadrul spitalelor din zilele noastre, a devenit rar să se poată administra toate cele trei sacramente. De exemplu, o persoană care se află în viață prin mijlocirea ventilatorului, nu poate face o mărturisire validă sau nu poate primi Sfânta Împărtășanie. De asemenea, în situații de urgență, nu este întotdeauna posibil să ai un preot la căpătâi. Astfel, un diacon sau un slujitor extraordinar al Euharistiei din Ritul Latin al Bisericii poate oferi Sfânta Împărtășanie pentru un pacient conștient, lăsând ca celelalte două sacramente să fie furnizate când preotul poate să fie prezent. Indiferent de presiunile momentului, un cadru medical sau un membru al clerului antrenat în cadrul de asistență de tip medicală, ar putea să discute cu alte cadre medicale sau cu familia bolnavului, ghidând dialogul tuturor celor de față, conștient că în mod ideal, toate cele trei sau oricare dintre aceste trei sacramente oferă hrană spirituală pentru călătoria în lumea de apoi. Crearea spațiului pentru acest ritual sacru va potoli foamea spirituală și setea pentru un pacient care se unește cu Divinul prin aceste sacramente transformatoare.
Maslul reprezintă pentru catolici al doilea sacrament pentru obținerea vindecării, primul fiind spovada. În acest sacrament, un preot îi unge pe cei bolnavi cu untdelemn binecuvântat pentru acest scop, un remediu şi simbol al vindecării din timpuri străvechi.[1] „Vindecați pe cei bolnavi!”[2] este mesajul cu care se începe paragraful 1509 conform Catehismului Bisericii Catolice. O nouă boală sau un episod nou de înrăutățire a sănătății îi permite unei persoane de credință să primească sacramentul din nou. Aceste sacramente sunt oferite cu har eliberator și cu dorința de a însănătoși pe orice om căzut în păcat și care vrea să găsească vindecare şi pace.
[1] CBC 1514
[2] Matei 10, 8