„Două greșeli nu alcătuiesc o dreptate”.
Gândiți-vă, cât de bine ne-ar fi pentru fiecare dintre noi și pentru lume în general, dacă ne-am ține de această zicală, corectă din punct de vedere moral și plin de bun-simț. Dar, din păcate, bunul simț și moralitatea nu sunt adesea luate în considerare atunci când simțim că am fost nedreptățiți.
În schimb, și adesea în mod tragic, ne-sfântul act al represaliilor este un răspuns frecvent folosit. Și chiar dacă avem în vedere represaliile doar dintr-o perspectivă logică, nu are sens. Atât în istorie, cât și în prezent, se observă clar că represaliile, în loc să descurajeze agresiunea suplimentară, o perpetuează aproape întotdeauna, creând un ciclu continuu de violență.
Răzbunarea este deosebit de ilogică și imorală atunci când acest lucru ar putea duce la război. Decizia președintelui Trump de a-l asasina pe generalul major iranian Qassem Soleimani este un asemenea exemplu, în ciuda reputației ucigătoare a lui Soleimani.
După cum este raportat și în The Atlantic (vezi: https://bit.ly/2FDYgYk), Elissa Slotkin, reprezentantă democrată și fost analist CIA concentrată pe milițiile Shia, a afirmat într-o declarație că și-a văzut prietenii și colegii uciși sau răniți de armele iraniene sub îndrumarea lui Soleimani când a servit în Irak. Ea a spus că a fost implicată în discuții atât în timpul administrațiilor Bush cât și al Obama despre cum să răspundă violenței sale. Niciuna din administrații nu a optat pentru asasinat.
„Ceea ce i-a împiedicat pe președinții democrați și republicani de a-l ținti pe Soleimani însuși a fost o întrebare simplă: Oare această lovitură merită represaliile viitoare și posibilitatea de a intra într-un conflictul prelungit?”, a afirmat aceasta. „Cele două administrații pentru care am lucrat au stabilit că scopurile finale nu justifică mijloacele. Administrația Trump a făcut un alt calcul.”
Luând în considerare daunele pe care o posibilă răzbunare le-ar putea provoca, ideea lui Slotkin „că scopurile finale nu au justificat mijloacele” este un pas în direcția principiului moral catolic de bază, care insistă că nici măcar un deznodământ bun nu justifică folosirea mijloacelor rele. Adică, mijloacele utilizate pentru realizarea unui final bun trebuie să fie și ele bune. Fără excepție! Și în lumina Evangheliei, violența este întotdeauna un mijloc rău.
În discursul său de anul nou către Corpul Diplomatic acreditat de Sfântul Scaun, Papa Francisc și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la tensiunile dintre Iran și Statele Unite, care riscă „să pună bazele unui conflict mai vast pe care noi toți am dori să-l prevenim”. Acesta a apelat evitarea escaladării conflictului și la „menținerea vie a flăcării dialogului și a înfrânării de sine” (vezi: https://bit.ly/2QEXbWQ).
În discursul său din 2003 către Corpul Diplomatic, Sfântul Ioan Paul al II-lea a proclamat cu emfază că războiul „este întotdeauna o înfrângere pentru umanitate”.
Iată un link către resursele excelente oferite de mișcarea de pace catolică din SUA, Pax Christi, pentru a ne ajuta să evităm războiul cu Iranul https://paxchristiusa.org/iran/.
Pe măsură ce SUA se apropie de sărbătoarea națională care îl onorează pe Rev. Martin Luther King, Jr., este indicat cu adevărat să reflectăm asupra gândurilor sale în privința unor astfel de probleme: „Slăbiciunea finală a violenței consistă în faptul că este o spirală descendentă, amplificând exact ceea ce încearcă să distrugă. În loc să diminueze răul, îl înmulțește.
„Prin violență, puteți omorî mincinosul, dar nu puteți ucide minciuna și nici nu puteți stabili adevărul. Prin violență ucideți pe cel care urăște, dar nu ucideți ura. De fapt, violența nu face altceva decât să crească ura.
A întoarce violență în schimbul violenței înmulțește violența, adăugând și mai mult întuneric într-o noapte deja lipsită de stele. Întunericul nu poate alunga întunericul; numai lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura; numai dragostea poate face asta. ”
Două greșeli nu fac o dreptate. Este nevoie de un curaj moral puternic pentru a rupe ciclul violent de a înapoia răutate pentru răutate primită. Căci este nevoie de dragoste atât pentru a îndrepta un lucru cât și pentru a face un lucru drept.
Traducere: Raul Botha