Acest nou an, acest nou deceniu, începe la fel ca anul trecut, ca și deceniul anterior: războaie între țări, războaie în interiorul țărilor, națiuni de pe glob care se pregătesc pentru războaiele viitoare și bugetele militare astronomice cimentate pentru a se asigura că toată această nesfântă nebunie continuă.
Ca elixir către această capcană aparent lipsită de speranță în care se regăsește lumea, Papa Francisc ne oferă o cale de nădejde departe de sângele și lacrimile războiului.
În mesajul său de pe 1 ianuarie 2020, Ziua Mondială a Păcii „Pacea ca o călătorie a speranței: Dialog, reconciliere și convertire ecologică”, Sfântul Părinte scrie „Speranța este așadar virtutea care ne inspiră și ne împinge înainte, chiar și atunci când obstacolele par insurmontabile. ”
Dar pe deplin conștient de faptul că, pentru a merge înainte, trebuie mai întâi să analizăm cu sinceritate ceea ce ne ține înapoi și de ce ne atașăm nechibzuit de acesta, Francisc spune: „Națiuni întregi realizează cât de greu le este să se desprindă de lanțurile de exploatare și corupție, care alimentează ura și violența. ”
Așadar, urmând firul gândirea papei, trebuie să ne întrebăm, cine sunt oamenii exploatați? De unde provine corupția? Și în ce măsură contribuie egoismul național și individual, respectiv indiferența și orbirea morală la exploatare și corupție?
Papa Francisc explică că „Războiul este alimentat de o perversiune a relațiilor, presărat de ambițiile hegemonice, de abuzurile de putere, de frica celorlalți și de a vedea diversitatea ca pe un obstacol. Iar acestea, la rândul lor, sunt agravate de experiența războiului.”
Reflectând asupra vizitei sale pastorale recente din Japonia, Sfântul Părinte declară cu atenție că „lumea noastră este paradoxal marcată de o dihotomie perversă care încearcă să apere și să asigure stabilitatea și pacea printr-un fals sentiment de securitate hrănit de o mentalitate a fricii și a neîncrederii, unul care sfârșește prin otrăvirea relațiilor dintre popoare și obstrucționarea oricărei forme de dialog.”
Sfântul Părinte adaugă: „Hibakusha, supraviețuitorii bombelor atomice aruncate asupra lui Hiroshima și Nagasaki, se numără printre cei care păstrează în prezent flacăra conștiinței colective, fiind mărturie vie generațiilor următoare a ceea ce s-a întâmplat în august 1945 și a suferințelor nespuse care au continuat până în zilele noastre. ”
Papa ne învață că „se iau decizii sociale și economice care duc la situații tragice în care ființele umane și creația în sine sunt lepădate mai degrabă decât protejate și păstrate.”
Acesta adaugă: „Nu poate exista pace adevărată decât dacă ne arătăm capabili să dezvoltăm un sistem economic mai just.”
Papa Francisc spune: „Lumea nu are nevoie de cuvinte goale, ci de martori convinși, de oameni de pace care sunt deschiși la un dialog care respinge excluderea sau manipularea. De fapt, nu putem realiza pace cu adevărat fără un dialog convins între bărbați și femei care caută adevărul dincolo de ideologii și opinii diferite. ”
Acesta adăugă că „Ascultarea reciprocă poate duce la înțelegere și stimă reciprocă și chiar la a vedea în inamic fața unui frate sau a unei surori.”
Papa Francisc ne provoacă profetic să recunoaștem aici lipsa de noastră de credință: „Dacă o înțelegere greșită a propriilor noastre principii ne-a determinat uneori să justificăm maltratarea naturii, să exercităm tirania față de creație, să ne implicăm în războaie, nedreptăți și acte de violență, noi, credincioșii ar trebui să recunoaștem că, făcând acest lucru, nu am fost credincioși comorilor înțelepciunii pe care am fost chemați să le protejăm și să le păstrăm.”
Mesajul Pape Francisc de Ziua Mondială a Păcii conține o cantitate importantă de hrană morală pentru noi. Așadar, citiți-l și reflectați în rugăciune la modul în care am putea să-l punem în practică în anul 2020 (consultați: https://bit.ly/2MpfE73).
Traducere din engleză: Raul Botha