Nu vi s-a întâmplat niciodată să vedeți persoane care au credințe comune însă sunt în discrepanță pentru că nu au un limbaj comun? Se întâmplă mai ales atunci când vine vorba despre cuvinte uzuale, folosite în altă limbă, iar cei în cauză nu se mai străduiesc să le traducă ci le românizează, preluându-le și folosindu-le pretutindeni, chiar dacă în limba română
ar putea însemna altceva.
Pentru a înțelege ceea ce doresc să expun, permiteți-mi să vă sugerez câteva cuvinte care în engleză înseamnă ceva, iar în limba română total altceva: car (mașină sau vagon, nu căruță), to support (a sprijini, nu a suporta), library (bibliotecă, nu librărie) ș.a.m.d. Sunt sigur că cei care știți și alte limbi străine cunoașteți multe alte cuvinte care în limba respectivă înseamnă ceva, în timp ce traducerea de tip „furculițion” înseamnă cu totul și cu totul altceva în limba română.
„Pacturi clare, prietenie lungă” – zice un proverb italian, cu alte cuvinte, cei care clarifică de la început lucrurile, evită situațiile neplăcute.
Din aceste considerente, în articolul de față doresc să clarific cum e corect să folosim termenii Dieceză și/sau Eparhie. Dintru începuturi Biserica primară, chiar dacă nu a fost obligată să-și plăsmuiască împărțirile teritoriale ținând cont de cele civile, s-a bazat pe delimitările teritoriale pentru a-și putea rezolva mai ușor diferitele probleme. Astfel, Metropolele civile aproape întotdeauna au determinat Mitropoliile ecleziastice. Dioikesis
în greacă și Diocesis în latină, înseamnă conducerea sau administrarea unei case (în limba română tradus ca dieceză, nu dioceză). Demn de amintit este faptul că Imperiul Roman, sub domnia lui Dioclețian (292), era compus din douăsprezece dieceze. Odată cu primul Conciliu din Nicea (325) această situație a fost canonizată, canonul 4 acceptând împărțirea Bisericii în Provincii, dând drepturile Mitropolitului asupra tuturor Episcopilor din jurisdicția sa.
În greacă, cuvântul folosit pentru Provincie a fost Eparchia, termen reprezentând jurisdicția și guvernarea asupra a ceva cum ar fi o provincie, prefectură sau teritoriu. Dat fiind faptul că atât termenul Dieceză cât și cel de Eparhie provin din Imperiul Roman, se naște întrebarea: este Dieceza superioară Eparhiei?
În momentul de față CIC (Codul de Drept Canonic latin sau romano-catolic), în vigoare din 1994, folosește termenul de Dieceză (can 369), în timp ce CCEO (Codul de Drept al Bisericilor Orientale/Răsăritene), în vigoare din anul 1991, folosește termenul de Eparhie (can. 177, §1). Ambele se referă la același lucru, adică o porțiune a poporului lui Dumnezeu, încredințată grijii pastorale a unui Episcop care, în colaborare cu preoții săi, aderând la Păstorul ei și „reunită de el în Sfântul Spirit, prin Evanghelie și Euharistie, să constituie o Biserică particulară în care este cu adevărat prezentă și acționează Biserica lui Hristos, una, sfântă, catolică și apostolică”.
Pe scurt, în actuala terminologie, ambii termeni sunt corecți și echivalenți, niciunul însă fiind subordonat altuia: Dieceza se referă însă la Biserica Romano-Catolică, în timp ce Eparhia se referă la Bisericile Orientale sau Răsăritene.