Va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi (prin căsătorie) vor fi un trup, un singur om (Facerea 2, 24; Efeseni 5, 31).
În această frumoasă dar pe alocuri si dificilă aventură, bărbatul și femeia își vor pune viața în comun. Însuflețiți de Spiritul Sfânt aceștia se angajează unul față de celălalt că se vor dărui total cu o inimă eliberată de orice egoism. Legătura sfântă dintre soți a fost ridicată de Cristos la demnitatea de Sacrament, iar acesta dă tărie si curaj soților de a se iubi și ajuta reciproc în orice încercare, dar și bucuria și disponibilitatea de a conlucra la opera creației, toate având ca model imaginea nupțială dintre Cristos „Mirele” și Biserică „Mireasa lui Cristos”. Unirea dintre oameni prin căsătorie ne leagă de misterul lui Cristos şi al Bisericii Sale și implicit duce la experimentarea fiecăruia în parte a relației directe cu Isus Cristos, iar orice schimbare a perceperii și înțelegerii căsătoriei duce la denaturarea prețiosului și veșnicului Sacrament[1].
Plecând de la această scurtă analiză și considerând familia ca fiind o «mică Biserică în lume» și asta pentru că ea este îndemnată să trăiască în comuniune şi împăcare şi să exercite misiunea întregii Biserici spre construire şi sfinţire, ne întrebăm: De ce oare tinerii aleg să nu se mai căsătorească?
Astăzi, din ce în ce mai mulți tineri privesc căsătoria într-un mod foarte sceptic și asta din cauza factorilor externi precum mass-media sau a grupurilor de prieteni, care o văd ca fiind doar o formalitate ce poate transforma viața de cuplu într-o rutină. Nesiguranța venită din partea partenerului sau problemele financiare sunt alți factori care îi fac pe tineri să se gândească dacă sunt pregătiți pentru întemeierea unei familii[2]. Vorbind despre situația financiară, puteam afirma că tinerii văd împlinirea ca fiind cocktail-ul perfect dintre avuția materială și dragoste.
Adesea, oficializarea unei relații este văzută că o barieră în calea dezvoltării pe plan profesional. Foarte mulți tineri consideră că odată cu împlinirea căsătoriei apar și copiii, care sunt doar niște bariere în calea realizării în ceea ce privește o carieră de succes. Și ce este mai greșit în această idee, gândindu-ne la faptul că o căsnicie chiar nu aduce o piedică în față succesului. Unicul element care duce la un dezechilibru între o carieră de succes și familie este acela dat de lipsa de comunicare și incapacitatea de a ajunge la un numitor comun.
Un alt motiv invocat de tineri pentru scăderea numărului de căsătorii este acela că foarte mulți dintre aceștia se consideră mult prea imaturi pentru a se întreține singuri, iar ideea de a întreținere o familie chiar îi sperie. Potrivit unui studiu realizat anul trecut s-a demonstrat faptul că majoritatea oamenilor se consideră maturi abia după vârstă de 30-35 de ani [3], iar dorința de a experimenta și teama de eșec îi face să nu-și asume acest „risc”.
În ceea ce privește vârsta potrivită, pot spune că aceasta este doar un clișeu. Nu există momentul potrivit. Căsătoria vine atunci când ești pregătit din punct de vedere fizic și moral și nicidecum într-un moment anume: când ai o carieră bună sau pentru simplul fapt că ești ultimul/a dintre prietenii tăi care a rămas necăsătorit/ă.
Surprinzător este faptul că mulți consideră însăși căsătoria drept factorul care îi îndepărtează de partenerii de viață și tocmai de aceea nu fac acest pas. În acest caz nu pot să nu subliniez importanța unei pregătiri pre-matrimoniale, pregătirea venită din partea preotului paroh[4].
Nu putem nega faptul că am întâlnit și tineri care au depășit acest moment și care au realizat că oficializarea relației în față Bisericii și în față Ofițerului de Stare Civilă a făcut ca uniunea dintre ei să fie una mult mai consolidată.
Căsătoria este o etapă importantă în viața unui cuplu care ajută acceptarea reciprocă, făcându-i de neclintit în fața conflictelor minore, ce anterior cu siguranță ar fi atentat la integritatea relației acestora.
Amuzantă este afirmația multora care consideră că „nu un act este ceea ce facilitează o relație trainică”, pentru că dacă părinții noștri nu ar fi fost căsătoriți cu siguranța o ceartă puternică i-ar fi despărțit. Afirm cu certitudine că un copil rezultat dintr-o căsătorie oficializată se simte mult sigur decât cel născut din concubinaj, unde sentimentul de instabilitate este mult mai accentuat.
Este căsătoria ceva depășit? Este această o îngrădire a libertății? Nicidecum! Căsătoria trebuie privită dincolo de reguli și de orice constrângere. Ea trebuie să se bazele strict pe iubirea sinceră și necondiționată, încrederea în partenerul de viață, iertare reciprocă și acceptare a celui de lângă tine cu bune și rele chiar dacă nu întotdeauna gândește la fel și asta pentru că, din fericire, toți suntem diferiți.
Datoria noastră este aceea de a îndruma tinerii spre cele mai morale alegeri și de a readuce în actualitate faptul că dragostea ce îi leagă și uniunea dintre parteneri sunt strict un proiect de suflet ce își are împlinirea supremă în față lui Dumnezeu doar în cadrul CĂSĂTORIEI!
[1] Cf. Pr. Dwight Longenecker, Căsătoria, „http://lumea.catholica.ro/2015/04/10-lucruri-pe-care-fiecare-catolic-ar-trebui-sa-le-stie-despre-casatorie/” (ultima vizită 29.01.2018)
[2] Cf. Maria Luisa Di Pietro, Conferința „Familia în societate“, Roma 2013
[3] Cf RICHARD FRY, “The share of Americans living without a partner has increased, especially among young adults“, in http://www.pewresearch.org/fact-tank/2017/10/11/the-share-of-americans-living-without-a-partner-has-increased-especially-among-young-adults/ (ultima vizită 29.01.2018)
[4] Cf. Maurizio Pietro Faggioni, Sessualita Matrimonio Famiglia, EDB, Bologna 2010, p. 78.