Prima dată când l-am întâlnit s-au am auzit de Preasfințitul John-Michael Botean, episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Canton, a fost când m-am înscris ca participant la prima Conferinţă Orientale Lumen din Washington, DC, în iunie 1997. Era recent hirotonit episcop, auzise de conferinţa noastră şi s-a înscris din proprie iniţiativă. După cum îmi reamintesc, a participat la fiecare eveniment, era implicat activ în toate conversaţiile, şi era diferit de toţi ierarhii catolici prezenţi – a rămas până la ultima sesiune! La ultima întâlnire, grupul a votat în unanimitate să fie organizată o a doua Conferinţă O.L. în anul următor. Preasfinția Sa, împreună cu Arhiepiscopul Vsevolod de Scopelos erau „ultimii oameni pe redută”, astfel că s-au „oferit” să fie co-organizatori – catolic respectiv ortodox, ai Societăţii Sf. Ioan Hrisostomul şi ai Conferinţei Orientale Lumen. Când l-am întrebat odată: „De ce aţi venit?”, a răspuns simplu: „Eram interesat de progresul ecumenic şi am vrut să aflu despre ce era vorba.”
În timpul acestor ani, Episcopul John-Michael mi-a devenit un bun prieten, confident şi sfătuitor atât în pregătirea întâlnirilor anuale, precum şi în planificarea altor evenimente ecumenice. A participat la majoritatea conferinţelor din Washington, dar şi la cele din San Diego (California), Birmingham (Marea Britanie) şi Istanbul (fostul Constantinopol, în Turcia). Îmi vin în minte câteva întâmplări din decursul acestor ani.
În deschiderea celei de-a doua conferinţe din Constantinopol, i-a adresat o febrilă introducere şi cuvânt de întâmpinare Preafericitului Patriarh Ecumenic, Bartolomeu. Preafericirea Sa ne-a întâmpinat la hotelul unde eram cazaţi şi, la fel, l-am primit cu entuziasm la Conferinţă. Ca şi co-organizator, Episcopul John-Michael a pregătit un discurs minunat pe care l-a citit de pe I-Pad! A dat citate ale Patriarhului Ecumenic despre „Mişcarea Orientale Lumen” şi ne-a reamintit aleanul pentru o Biserică unită. Majoritatea eram greco-catolici, aşa că ne tragem rădăcinile liturgice de la Constantinopol. Cred că Patriarhul a fost mişcat de remarcile episcopului, şi în acelaşi mod, ne vorbea expresiv ca şi despre o vizită acasă.
În aceeaşi călătorie am organizat un tur, pe final de săptămână, în Capadocia – centrul Turciei de azi. Am vizitat câteva locuri de pelerinaj, biserici în peşteri, ruine de mănăstiri, etc. Unul din ultimele locuri de vizită a fost un oraş subteran unde creştinii s-au ascuns în timpul persecuţiilor din Imperiul Roman. Am decis să nu-l vizitez datorită unor probleme locomotorii, dar episcopul John-Michael şi Mitropolitul Kallistos au mers plini de elan cu grupul. La întoarcere, cumva extenuat, l-am întrebat pe Mitropolit ce impresie a avut despre călătorie. A răspuns că este foarte interesantă, dar camerele subterane sunt conectate prin tuneluri foarte joase. Trebuia să mergi în pasul piticului câte 30-40 feet (9-12 metri, n.n.) pe întuneric pentru a ajunge la încăperea următoare. L-am întrebat dacă a fost îngrijorat de a nu rămâne blocat în tunel, şi a răspuns: „Nu, Episcopul John-Michael era chiar în faţa mea. Dacă rămânea el blocat, puteam să mă întorc şi să ies. Dar dacă EL a reuşit să treacă, ştiam că voi încape şi eu!”
Împreună cu Arhiepiscopul Vsevolod, Episcopul John-Michael ne-a însoţit în câteva vizite ecumenice la Roma, când l-am întâlnite pe Papa Ioan Paul al II-lea şi pe Papa Benedict (al XVI-lea, n.n.) în audienţe private, împreună cu alte oficialităţi ale Vaticanului.
În decursul anilor, Preasfinţia Sa a participat ca moderator al Conferinţei O.L., a celebrat Sfânta Liturghie în mai multe rânduri, şi întotdeauna a contribuit la grupurile de discuţii alături de alţi conferenţiari. Pretutindeni a fost un robust iniţiator al prieteniei ecumenice, întâmpinându-i pe toţi laicii, clericii, teologii, istoricii şi ierarhii de toate rangurile – episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi, cardinali şi chiar câţiva patriarhi. Amiciţia şi deschiderea lui au reprezentat un real beneficiu conferinţelor şi întregii Mişcări Orientale Lumen, care nu ar fi fost atât de izbutită fără implicarea sa. Cred de asemenea, că angajamentul său pentru unitatea Bisericii şi legătura lui cu Orientale Lumen i-au înălţat figura în cadrul Bisericii Catolice şi a celor Ortodoxe. Orientarea lui spre scopul final a dăruit muncii noastre un statut puternic de „legitimitate”, care l-a făcut pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, la cea de-a zecea aniversare să remarce: „Deşi vă consideraţi o mişcare a «rădăcinilor de iarbă», sunt convins că este «înrădăcinată în ceruri».” Episcopul John-Michael şi inspiraţia Sfântului Spirit au făcut toate acestea posibile!